La ceas aniversar

Ne-a plăcut titlul articolului apărut într-unul din cotidianele vâlcene despre adunarea festivă dedicată împlinirii a 15 ani de la Renaşterea cercetăşiei în judeţul Vâlcea şi l-am preluat şi noi.
Sâmbătă, 14 februarie la Biblioteca Jdeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, în Sala de Conferinţe a avut loc adunarea cercetaşilor din Râmnicu Vâlcea, alaturi de ei fiind şi cercetaşii exploratori din Centrul local „Tudor Vladimirescu” Drăgăşani şi o mică delegaţie a cercetaşilor din centrul local „Vintilă-Vodă” Slatina şi invitaţi despre care vom aminti în cele ce urmează.
Adunarea s-a deschis cu intonarea Imnului de Stat al României după care am spus „Rugăciunea Cercetaşului” şi „Tatăl Nostru”. Cuvântul de salut adresat invitaţilor dar şi participanţilor, cercetaşi şi părinţi ai cercetaşilor, a fost rostit de Nicu Almaşi, şeful departamentului programe şi al unităţii „Cassiopeea”. Un moment emoţionant cu acest prilej a fost salutul adresat domnului profesor dr.în medicină Ion Albescu, cel mai vechi cercetaş din O.N.C.R., membru din anul 1928, Membru de Onoare al organizaţiei noastre. Întâmplarea a făcut ca adunarea noastră să coincidă cu ziua de naştere a Domniei Sale, a împlinit 86 de ani iar noi, toţi cei din sală, i-am cântat „Mulţi ani trăiască”. Prin cuvintele adresate cercetaşilor ca de altfel prin tot ce avea să spună în emisiunea de la postul de televiziune „Vâlcea 1” peste două zile, domnul Albescu, ne-a convins de înrâurirea pe care a avut-o în formarea sa cercetăşia şi ne-a adresat îndemnul de a merge pe drumul pe care ni l-am ales şi să facem fapte bune atât cât ne va fi dat să trăim.
Adunarea a continuat cu un „Remember” al celor mai importante acţiuni din cei 15 ani, apoi cu „Superlativele celor 15 ani” şi la sfârşit cu înmânarea de diplome de merit cercetaşilor şi de diplome de onoare unor cercetaşi veterani, colaboratori din alte organizaţii şi unor reprezentanţi ai mass-mediei.
La sfârşitul adunării cercetaşi, părinţi şi invitaţi au zăbovit minute bune în foaierul Bibliotecii, în faţa panourilor expoziţiei dedicate aniversării organizaţiei noastre, s-au fotografiat şi nu în cele din urmă, şi-au dat întâlnire la viitoarea reuniune cercetăşească.

Superlativele celor 15 ani

Campul cu cea mai numeroasa participare:
- „Eclipsa 99”, Vaideeni, august 1999, 760 participanţi

Campul cu cele mai multe activităţi:
- „Eclipsa 99”, Vaideeni, august 1999, 33 de arii de activitpţi cu 33 de ateliere

Cel mai mare camp internaţional la care au participat cercetaşii din Râmnicu Vâlcea:
- Jamboreea Internaţională din Essex, Kerby-Le-Soken, august 2008, 12.000 de participanţi în 9 subcampuri


Campul cu cele mai extreme situaţii, aventură, adrenalină, etc:
-Galbenu în munţii Latoriţei, iulie-august 1997, când, după 4 zile cu cer senin, fără nici un nor, a plouat de vineri până duminică, campul a fost inundat, cercetaşii s-au retras, în locul unde erau corturile în câteva ore apa ridicându-se la 2 metri

Proiectul cel mai reuşit:
- „Cu tinerii pentru o comunitate durabilă – Planul local de Acţiune pemntru Tineret al Municipiului Râmnicu Vâlcea” a fost şi proiectul cu cea mai mare finanţare pe care am primit-o, 24.174 euro
Acelaşi proiect a prilejuit vizita foarte onorantă pentru noi, la sediul centrului local a Ambasadorului Jonathan Schelle, şeful delegaţiei Comisiei Uniunii Europene la Bucureşti şi menţionarea proiectului şi a organizaţiei noastre într-o publicaţie a U.E. privind proiectele de succes in domeniul tineretului

Cel mai lung drum la o Jamboree/camp internaţional
- în anul 199, în Suedia la campul TRERIXOSET în localitatea Olstorp, printre altele cu aproape 1000 km de parcurs în Polonia şi 9 ore traversarea Mării baltice cu vaporul /ferry

Cea mai numeroasă delegaţie la un camp internaţional
- Jamboreea din Essex, 2008, 32 de cercetaşi şi lideri adulţi

Cea mai reuşită ediţie a Cupei izvoarelor:
- Malaia, pe Valea Lotrului, 2006

Cea mai numeroasă participare la o ediţie a Cupei izvoarelor
- 2001, Călimăneşti-Arutela 450 de cercetaşi

Cel mai dificil traseu la o ediţie a Cupei izvoarelor:
- 2004, Olăneşti-Comanca, tură montană de 2 zile în masivul Buila-Vânturariţa

Cel mai mare NOROC la o ediţie a Cupei izvoarelor:
- 2007, la Dăeşti-Fedeleşoiu, când grindina, care a făcut ravagii în comuna Dăeşti şi în satul Fedeleşoiu, s-a oprit la 400 metri de campul nostru.

„În Ţara Zăpezilor” , 6-8 februarie, la cabana Mănăileasa

Anul acesta „Memorialul Robert Baden-Powell” nu a mai fost o acţiune singulară ca în anii din urmă pentru că am adunat sub acest generic toate activităţile noastre din „Luna Cercetăşiei”.

Prima dintre acestea a fost „În Ţara Zăpezilor” o reuniune de 3 zile la care au participat 32 de cercetaşi temerari şi exploratori şi liderii lor, într-o locaţie – cabana silvică Mănăileasa , la 4 km de staţiunea Voineasa, pe şoseaua ce duce spre Vidra – care, deşi în condiţii modeste, a constituit locul unei întâmplări cercetăşeşti care va râmâne ca o amintire plăcută pentru toţi participanţii. Şi este locul aici să amintim că alături de noi au fost şi câţiva adulţi, radioamatori, care ne-au ajutat la atelierul de radio, sâmbătă, în Voineşiţa – platoul vilelor din staţiunea Voineasa – şi la cabană unde a fost instalată o staţie care a lucrat non-stop pe unde ultrascurte.

Câteva cuvinte despre programul reuniunii. Fiindcă sărbătorim în această "Ziua Mondială a Cercetăşiei" am considerat că nu există prilej mai bun de evocare a personalităţii lui Robert Baden-Powell, Fondatorul sistemului de educaţie cercetăşească şi al Mişcării Mondiale a Cercetaşilor , născut în ziua de 22 Februarie. Sâmbătă, 7 februarie, am plecat în hike la Voineasa, am ajuns în platoul Voineşiţa, unde am avut ateliere de orientare, supravieţuire (printre altele cercetaşii au învăţat cum să semnalizeze aviaţiei prin bare si litere poziţia lor şi situaţiile limită în care se pot afla, şi cum să se protejeze în spaţiile închise când se produce un cutremur) şi nu în ultimul rând de radio (alfabetul Bravo, Codul Q, prescurtările, notiuni elementare despre transmiterea semnalelor radio în benzile de unde scurte şi ultrascurte). Folosim acest prilej pentru a mulţumi familiei Tudoroiu, tatăl şi fiul, adică lui Ligian – yo7gnl şi mai tânărului Dragoş – yo7jnl, aspiranţi întru cercetăşie (vor rosti legământul în curând ca membri ai nou înfiinţatei unităţi „Phoenix”, şef unitate Adi Jidoveanu – yo7hkr). Ligian i-a dotat pe cercetaşi cu staţii portabile, astfel că fiecare patrulă din cele 5 prezente la Mănăileasa au avut pe traseul hike-ului staţii şi au comunicat cu liderii adulţi rămaşi, cum era şi normal, un pic mai în urmă.

Ce s-ar mai putea spune despre ce a mai fost la Mănăileasa?!...Că nu a contat faptul ca am stat cam înghesuiţi, că a fost cald, lemnele ne-au fost pregătite de pădurarul Florin, o gazdă discretă dar foarte primitoare (de altfel Florin şi cei de la Obştea de Moşneni „Runculeţu”

ne-au invitat să venim la vară la ei, locul este foarte bun pentru un camp, aviz amatorilor din alte centre), că la un moment dat duminică dimineţa aveam printre noi un grup de vreo 7 radioamatori (sunt extraordinari radioamatorii, au ceva de cercetaşi în ei...), radioamatori foarte fericiţi să constate că Paul, cercetaş temerar şi câţiva colegi de-ai lui s-au hotărât să se facă, aţi ghicit, radioamatori. Să nu omitem să vă spunem că cei trei exploratori adică Oana, Diana şi Călin au lucrat la propriu cu temerarii – jocuri, concursuri, animaţie –, şi încet-încet se califică ca lideri care vor lucra, suntem siguri, cu mare succes în structurile O.N.C.R.

Cam asta a fost prima acţiune a Memorialului Robert Baden-Powell de anul acesta, şi, la final, cu toţii ne-am zis: - Să se facă şi la anu’!

S-a întâmplat în Decembrie...

Lumina Pacii de la Bethleem si la Râmnicu Vâlcea si Serbarea Pomului de Caciun a lupisorilor au fost evenimentele sfârsitului de an în centrul nostru.

Miercuri, 17 decembrie 2008, ora 16.45 la Catedrala Sfintei Episcopii a Râmnicului un grup de 15 cercetasi împreuna cu elevii seminaristi din Asociatia Tinerilor Ortodocsi „Antim Ivireanul” s-au rînduit de o parte si de alta a intrarii si au primit binecuvântarea Prea Sfintitului Gherasim Episcopul Râmnicului. Apoi la sfârsitul slujbei de vecernie au adus în Catedrala lînga Icoana Sfintei Marii Lumina Pacii de la Bethleem. Preasfintitul Episcop Gherasim s-a adresta drept-crediciosilor carora le-a reamintit semnificatia Luminii Pacii de la Bethleem si a laudat stradania cercetasilor care în preajma Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului duc în orasele si satele lor Lumina Sfânta.
Mesajul Luminii Pacii de la Bethleem a fost citit de Oana Chisalom, o tânara si inimoasa lidera a centrului nostru de cercetasi.
Amintim aici doar frazele de început si de încheiere ale mesajului.
„...lasati aceasta lume un pic mai buna decâtati gasit-o”, asa îsi încheie Robert baden-Powell, fondatorul Miscarii cercetasilor, ultima scrisoare catre cercetasii din întreaga lume”.
...................................................................................................................................................
„Sa ducem acest mesaj tuturor celor care au nevoie de putin ma multa pace în suflete, familiilor noastre, vecinilor nostri, persoanelor care sufera atât de boli fizice cât si sociale, membrilor comunitatilor noastre, contribuind, astfel, la crearea unei lumi un pic mai bune”
Asta au si facut cercetasii vâlceni la sfârsitul anului de gratie 2008, sâmbata 20 decembrie, când au luat Lumina din Catedrala, alaturi de mireni si preoti, într-o comuniune ce lasa sa se vada încrederea si speranta ca viitorul va fi mai bun pentru noi toti. În acea seara Lumina a ajuns în bisericile din oras si la Sfânta Manastire Turnu, pe Valea Oltului.
Nu pot încheia aceste rânduri fara sa marturisesc ca, înca o data, si parca mai mult ca oricând, de când sunt cercetas, am simtit alaturi de mine pe cercetasii de pretutindeni.

Vineri, 19 decembrie 2008 la Biblioteca Judeteana „Antim Ivireanul” gazda atât de primitoare a multor evenimente culturale de referinta pentru municipiul Râmnicu Vâlcea si judetul Vâlcea, dar si pentru reuniuni ale tinerilor si copiilor, chiar ale cercetasilor, a avut loc Serbarea Pomului de Craciun alupisorilor din unitatile Cozia ( Scoala generala „Take Ionescu”) si Colibri (Scoala generala „I.G.Duca”). În holul edificiului, lînga Pomul de Craciun, lupisorii au cântat colinde împreuna cu liderele lor înv. Maria Serban si Elisabeta Georgescu. Interpretarea colindelor, desi a fost pe o singura voce, a fost minunata. A urmat rostirea legamântului cercetasesc, apoi premierea la concursul de desene organizat de centrul local, cele mai bune lucrari fiind expuse pe panourile din foaier. La sfârsitul reuniunii lupisorii au primit cadouri trimise de Mos Craciun si au tinut sa le faca cunoscut celor care înca nu-l stiau strigatul lor. Micuta haita a strigat în cor : Vom face tot posibilul, posibilul, posibiluuuuuuuuuuuuuuuuuul!) (N.A.)

A fost si JOTA

Este greu, tare greu, să ii aduci pe tineri in faţa microfonului transceiver-ului...deh Internetul bată-l vina! Dar cu rabdare, noi, liderii adulţi care ne-am facut radioamatori, vom reuşi să îi aducem, poate chiar de la vârsta temerăriei, în lumea împătimiţilor întru comunicare pe calea undelor. Staţiile noastre nu sunt cu nimic mai prejos decât computerele şi reţeaua Internet, iar prin conexiuni transceiver – calculator (există programe prin care staţiile sunt asistate, performanţele acestora fiind sporite) realizăm o comunicare cu mult peste ceea ce se poate face pe Internet.
Vă invităm să realizaţi cu ochii minţii imaginea unui camp de câteva corturi pe o înălţime la câţiva km de oraş sau departe în munţi, unde, în portabil, cum spun radioamatorii, cu staţii, antene şi surse de curent electric vorbim cu prietenii noştri radioamatori din Europa sau de peste mări şi ţări.
Am simţit nevoia acestui gen de introducere la prezentarea câtorva informaţii despre participarea cercetaşilor din Râmnicu Vâlcea la ediţia din acest an a Jamboreei prin radio, JOTA cum i se mai spune.
Sâmbătă, 18 opctombrie a.c., îndrumaţi de Nea Băducu – YO7AOG câţiva exploratori au lucrat de la staţia Radioclubului CET GOVORA Râmnicu Vâlcea – YO7KYN. Nu a lipsit nici subsemnatul, deşi un pic cam obosit, după o noapte de QSO-uri, din păcate mai puţine cu cercetaşii, CQ Jamboree , apelul pentru JOTA, lăsându-se aşteptat, după cum apelul meu nu a fost recepţionat decât de cercetaşi olandezi. A doua zi lucrurile s-au schimbat, de la YO7KYN şi din nou de acasă, am reuşit câteva legături foarte interesante, după cum aveam să constat consultând Call Book-ul internaţional, QRZ-etul, cum apare pe site-urile radiomamtorilor.




Cercetasii maltezi



După ce noaptea am vorbit cu Karel din Mijdreecht – Olanda (PE2KDK), sâmbătă dimineaţa, exploratorii şi după-amiaza temerarii, am intrat în contact mai întîi cu cercetaşii italieni din ARGESCI . Prin Mateo care lucra la staţia radioclubului din Milano (A.R.I. – Sezione Milano), aceştia ne-au transmis salutul lor, am văzut deja QSL-ul lor dedicat JOTA, arată foarte frumos...Apoi am avut surpriza să ne audă cercetaşii din Malta care lucrau un indicativ special, 9H100MRSG, cu ocazia JOTA, ei aniversau şi prin participarea la întâlnirea pe calea undelor, 100 de ani de la înfiinţarea organizaţiei lor (http://www.xtremelimits.net/mostascouts/index.html) Mai apoi am intrat în legătură cu Yves (Ves) Margot – HB9AOF (http://www.hb9aof.hbg.fr) , şeful staţiei HB9S
(http://www.hb9aof.hbg.fr/hb9s.htm) situată undeva lângă Geneva, şi nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că este chiar staţia radio a Biroului Mondial Scout. A fost, mai apoi, Tibor (HA5MCS) din Budapesta şi...cam atât, pentru că un QRM teribil ne-a întrerupt activitatea. Nu am în faţă lista QSO-urilor din partea a doua a zilei de sâmbătă cînd au lucrat şi temerarii...
Am trimis deja o parte din QSL-uri şi aşteptăm şi noi QSL-uri de la cercetaşii radioamatori cu care ne-am întâlnit pe calea undelor.
Le-am expediat QSL-ul realizat la lansarea indicativului staţiei noastre YO7KRS şi QSL-ul personal împreună cu ilustrate si cărţi postale cu tematică cercetăşească.
Din păcate nu am reuşit nici o legătură cu staţii din România, i-am auzit doar pe clujeni lucrând cu italieni, cum v-am spus mai sus, propagarea nu mai era favorabilă.
JOTA, ca de altfel JOTI este un eveniment la care ar trebui să participe din ce în ce mai mulţi cercetaşi. Nu ar fi rău dacă şi alte centre locale şi-ar înfiinţa staţii proprii. Am participat la mai multe reuniuni ale radioamatorilor şi vă mărturisesc că una îmi va rămâne în mod deosebit în amintire. Este vorba de reuniunea din 27 septembrie a.c., de la Valea Călugărească – jud. Prahova, la finalul Maratonului radio Drumul Vinului . Timp de o lună zilnic realizasem QSO-uri cu staţiile care acordau puncte – între 12 şi 15 în fiecare zi - între cei aflaţi la microfon fiind şi câţiva copii de la Şcoala generală din Valea Călugărească...Ştefania, Mişu, Ionuţ, Tudor, Dragoş – să fiu iertat că nu le dau indicativele – care lucrau cu atâta pasiune încât m-au impresionat şi a fost o mare bucurie pentru mine să fiu faţă în faţă cu ei, să le pot înmâna QSL-uri.
JOTA 2008 a trecut, hai să facem ca anul viitor să fim în frecvenţă, mai mulţi, din mai multe centre locale...În ce ne priveşte, noi cei de la Radioclubul Phoenix al Cercetaşilor din Râmnicu Vâlcea, care va deveni operaţional în câteva zile (avem o staţie pe unde scurte veche de 50 de ani, la care nu s-a umblat nici o dată, care funcţionează perfect) promitem să ajutăm, cu mijloacele şi experienţa noastră, pe cei care doresc să ne urmeze exemplul.
Să avem SPOR!

Activitate cu lupisorii

La sfârşitul săptămânii trecute, parcul Zăvoi a fost locul de desfăşurare a acţiunii cercetăşeşti „Prima vânătoare a lupişorilor”, la care au participat 35 de cercetaşi din ramura de vârstă a lupişorilor (7-10 ani). Ei fac parte din cele mai noi unităţi de cercetaşi înfiinţate la Şcoala generală „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea şi sunt îndrumaţi de învăţătoarele Elisabeta Georgescu şi Mariana Şerban. Acestea au fost ajutate de cercetaşi exploratori şi tineri lideri ai Centrului local „Mircea cel Bătrân”. Cercetaşii lupişori au făcut multă mişcare şi au început iniţierea în tainele cercetăşiei. Astfel, ei au aflat câte ceva despre dotarea cercetaşilor (obiectele absolut necesare când pleacă la drum), despre primul ajutor şi tehnica confecţionării unor noduri, despre acul magnetic şi busolă, s-au jucat cu cei mari şi au aflat că într-o zi vor fi temerari. Acţiunea organizată de departamentul programe al centrului de cercetaşi din Râmnic a fost concepută potrivit proiectului pedagogic al acestei ramuri de vârstă. În Râmnicu Vâlcea mai sunt două unităţi de lupişori la Şcoala generală nr. 10, iar la Şcoala „Take Ionescu” se vor constitui în curând alte două unităţi.